1. Mântuieşte-mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu.
2. Afundatu-m-am în noroiul adâncului, care nu are fund;
3. Intrat-am în adâncurile mării şi furtuna m-a potopit.
4. Ostenit-am strigând, amorţit-a gâtlejul meu, slăbit-au ochii mei nădăjduind spre Dumnezeul meu.
5. Înmulţitu-s-au mai mult decât perii capului meu cei ce mă urăsc pe mine în zadar.
6. Întăritu-s-au vrăjmaşii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept; cele ce n-am răpit, pe acelea le-am plătit.
7. Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea şi greşelile mele de la Tine nu s-au ascuns.
8. Să nu fie ruşinaţi, din pricina mea, cei ce Te aşteaptă pe Tine, Doamne, Doamne al puterilor, nici înfruntaţi pentru mine, cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israel.
9. Că pentru Tine am suferit ocară, acoperit-a batjocura obrazul meu.
10. Înstrăinat am fost de fraţii mei şi străin fiilor maicii mele,
11. Că râvna casei Tale m-a mâncat şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea.
12. Şi mi-am smerit cu post sufletul meu şi mi-a fost spre ocară mie.
13. Şi m-am îmbrăcat cu sac şi am ajuns pentru ei de batjocură.
14. Împotriva mea grăiau cei ce şedeau în porţi şi despre mine cântau cei ce beau vin.
15. Iar eu întru rugăciunea mea către Tine, Doamne, am strigat la timp bine-plăcut.
16. Dumnezeule, întru mulţimea milei Tale auzi-mă, întru adevărul milei Tale.
17. Mântuieşte-mă din noroi, ca să nu mă afund; izbăveşte-mă de cei ce mă urăsc şi din adâncul apelor,
18. Ca să nu mă înece vâltoarea apei, nici să mă înghită adâncul, nici să-şi închidă peste mine adâncul gura lui.
19. Auzi-mă, Doamne, că bună este mila Ta; după mulţimea îndurărilor Tale caută spre mine.
20. Să nu-ţi întorci fala Ta de la credinciosul Tău, când mă necăjesc. Degrabă mă auzi.
21. Ia aminte la sufletul meu şi-l mântuieşte pe el; din mâinile vrăjmaşilor mei izbăveşte-mă,
22. Că Tu cunoşti ocara mea şi ruşinea mea şi înfruntarea mea;
23. Înaintea Ta sunt toţi cei ce mă necăjesc. Zdrobit a fost sufletul meu de ocări şi necaz,
24. Şi am aşteptat pe cel ce m-ar milui şi nu era şi pe cei ce m-ar mângâia şi nu i-am aflat.
25. Şi mi-au dat spre mâncarea mea fiere şi în setea mea m-au adăpat cu oţet.
26. Facă-se masa lor înaintea lor cursă, răsplătire şi sminteală;
27. Să se întunece ochii lor, ca să nu vadă şi spinarea lor pururea o gârboveşte;
28. Varsă peste ei urgia Ta şi mânia urgiei Tale să-i cuprindă pe ei;
29. Facă-se curtea lor pustie şi în locaşurile lor să nu fie locuitori;
30. Că pe care Tu l-ai bătut, ei l-au prigonit şi au înmulţit durerea rănilor lui.
31. Adaugă fărădelege la fărădelegea lor şi să nu intre întru dreptatea Ta;
32. Şterşi să fie din cartea celor vii şi cu cei drepţi să nu se scrie.
33. Sărac şi îndurerat sunt eu; mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească!
34. Lăuda-voi numele Dumnezeului meu cu cântare şi-L voi preamări pe El cu laudă;
35. Şi-I va plăcea lui Dumnezeu mai mult decât viţelul tânăr, căruia îi cresc coarne şi unghii.
36. Să râdă săracii şi să se veselească; cântaţi lui Dumnezeu şi viu va fi sufletul vostru!
37. Că a auzit pe cei săraci Domnul şi pe cei ferecaţi în obezi ai Săi nu i-a urgisit.
38. Să-L laude pe El cerurile şi pământul, marea şi toate câte se târăsc în ea.
39. Că Dumnezeu va mântui Sionul şi se vor zidi cetăţile lui Iuda şi vor locui acolo şi-l vor moşteni pe el;
40. Şi seminţia credincioşilor Lui îl va stăpâni pe el şi cei ce iubesc numele Lui vor locui m el.
Psalmul 68: context, conținut, interpretare, semnificație și când se citește
Psalmul 68 este un psalm atribuit regelui David. Psalmul 68 este o rugăciune de plângere și de cerere, în care psalmistul Îl cheamă pe Dumnezeu să-l izbăvească din necazurile adânci și din prigonirea vrăjmașilor. Este unul dintre cei mai emoționanți psalmi, plin de durere, dar și de nădejde, exprimând credința că Dumnezeu ascultă rugăciunile celor smeriți.
Contextul Psalmului 68 și structura sa
Autor: Regele David.
Context: Psalmul 68 a fost scris într-un timp de mare suferință și prigoană, când David se simțea copleșit de necazuri, ca un om afundat în ape adânci.
Structura:
Strigătul de ajutor către Dumnezeu (versetele 1–4).
Descrierea necazurilor și a vrăjmașilor (versetele 5–12).
Rugăciunea pentru izbăvire și pedepsirea celor răi (versetele 13–29).
Lauda adusă lui Dumnezeu pentru izbăvire (versetele 30–36).
Conținutul Psalmului 68
Versetele 1–4: „Izbăvește-mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu.” Imaginea apei adânci exprimă deznădejdea și primejdia.
Versetele 5–12: Vrăjmașii sunt mulți și nedrepți, iar suferința psalmistului este asemănată cu ocara și rușinea.
Versetele 13–29: David cere izbăvire și judecata celor răi: „Să se întunece ochii lor ca să nu vadă și spinarea lor pururea să se gârbovească.”
Versetele 30–36: Psalmul se încheie cu încredere și laudă: „Să-L laude cerurile și pământul, marea și toate cele ce se mișcă în ea. Că Dumnezeu va mântui Sionul…”
Interpretarea și semnificația Psalmului 68
Istoric: Psalmul 68 redă situația de suferință și prigoană a lui David, fiind rugăciunea unui om copleșit de necazuri, dar care nu-și pierde nădejdea în Dumnezeu.
Duhovnicesc: Psalmul 68 este rugăciunea sufletului încercat, care strigă la Dumnezeu din adâncul durerii și găsește mângâiere în credință.
Profetic: În tradiția creștină, Psalmul 68 este văzut ca o prefigurare a Patimilor lui Hristos, Care a purtat ocara și suferința lumii. Versetele despre oțet și fiere se împlinesc în patimile Mântuitorului.
Moral: Psalmul 68 ne învață că, oricât de grele ar fi necazurile și prigoanele, omul trebuie să strige către Dumnezeu și să rămână statornic în credință.
Când se citește Psalmul 68
În cultul ortodox:
Psalmul 68 face parte din Catisma a X-a (Psalmii 64–69).
Este citit în Psaltire și în unele rânduieli de rugăciune pentru izbăvire.
În rugăciunea personală: Psalmul 68 se citește:
în vreme de necazuri mari și prigoniri;
pentru răbdare și întărire în suferințe;
pentru izbăvire de dușmani și de oameni răi;
pentru mângâiere în clipe de descurajare.
În tradiția creștină: Psalmul 68 este unul dintre cei mai puternici psalmi de rugăciune pentru cei ce suferă, fiind legat de Patimile lui Hristos și de nădejdea mântuirii.
Concluzie
Psalmul 68 este o rugăciune a suferinței, dar și a nădejdii. El arată cum omul copleșit de necazuri poate să strige către Dumnezeu și să găsească izbăvire și mângâiere în credință. Citit cu credință, Psalmul 68 aduce pace, răbdare și speranță în mijlocul încercărilor.