1. Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale. 2. Veseli-mă-voi şi mă voi bucura de Tine; cânta-voi numele Tău, Preaînalte. 3. Când se vor întoarce vrăjmaşii mei înapoi, slăbi-vor şi vor pieri de la faţa Ta! 4. Că ai făcut judecata mea şi dreptatea mea; şezut-ai pe scaun, Cel ce judeci cu dreptate. 5. Certat-ai neamurile şi au pierit nelegiuiţii; stins-ai numele lor în veac şi în veacul veacului. 6. Vrăjmaşului i-au lipsit de tot săbiile şi cetăţile i le-ai sfărâmat; pierit-a pomenirea lor în sunet. 7. Iar Domnul rămâne în veac; gătit-a scaunul Lui de judecată 8. Şi El va judeca lumea; cu dreptate va judeca popoarele. 9. Şi a fost Domnul scăpare săracului, ajutor la vreme potrivită în necazuri. 10. Să nădăjduiască în Tine cei ce cunosc numele Tău, că n-ai părăsit pe cei ce Te caută pe Tine, Doamne! 11. Cântaţi Domnului, Celui ce locuieşte în Sion, vestiţi între neamuri faptele Lui. 12. Că Cel ce răzbună sângele lor şi-a adus aminte. N-a uitat strigătul săracilor. 13. Miluieşte-mă, Doamne! Vezi smerenia mea, de către vrăjmaşii mei, Cel ce mă înalţi din porţile morţii, 14. Ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului; veseli-mă-voi de mântuirea Ta! 15. Căzut-au neamurile în groapa pe care au făcut-o; în cursa aceasta, pe care au ascuns-o, s-a prins piciorul lor. 16. Se cunoaşte Domnul când face judecată! Întru faptele mâinilor lui s-a prins păcătosul. 17. Să se întoarcă păcătoşii în iad; toate neamurile care uită pe Dumnezeu. 18. Că nu până în sfârşit va fi uitat săracul, iar răbdarea săracilor în veac nu va pieri. 19. Scoală-Te, Doamne, să nu se întărească omul; să fie judecate neamurile înaintea Ta! 20. Pune, Doamne, legiuitor peste ele, ca să cunoască neamurile că oameni sunt. 21. Pentru ce, Doamne, stai departe? Pentru ce treci cu vederea la vreme de necaz? 22. Când se mândreşte necredinciosul, se aprinde săracul; se prind în sfaturile pe care le gândesc. 23. Că se laudă păcătosul cu poftele sufletului lui, iar cel ce face strâmbătate, pe sine se binecuvintează. 24. Întărâtat-a cel păcătos pe Domnul, după mulţimea mâniei lui; nu-L va căuta; nu este Dumnezeu înaintea lui. 25. Spurcate sunt căile lui în toată vremea; lepădate sunt judecăţile Tale de la faţa lui, peste toţi vrăjmaşii lui va stăpâni. 26. Că a zis întru inima sa: Nu mă voi clinti din neam în neam, rău nu-mi va fi. 27. Gura lui e plină de blestem, de amărăciune şi de vicleşug; sub limba lui osteneală şi durere. 28. Stă la pândă în ascuns cu cei bogaţi ca să ucidă pe cel nevinovat; ochii lui spre cel sărac privesc. 29. Pândeşte din ascunziş, ca leul din culcuşul său; pândeşte ca să apuce pe sărac, pândeşte pe sărac ca să-l tragă la el. 30. În lanţul lui îl va smeri; se va pleca şi va cădea asupra lui, când va stăpâni pe cei săraci. 31. Că a zis în inima lui: “Uitat-a Dumnezeu! Întors-a faţa Lui, ca să nu vadă până în sfârşit!” 32. Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit! 33. Pentru ce a mâniat necredinciosul pe Dumnezeu? Că a zis în inima lui: Domnul nu va cerceta! 34. Vezi, pentru că Tu priveşti la necazuri şi la durere, ca să le iei în mâinile Tale; căci în Tine se încrede săracul, iar orfanului Tu i-ai fost ajutor. 35. Zdrobeşte braţul celui păcătos şi rău, păcatul lui va fi căutat şi nu se va afla. 36. Împărăţi-va Domnul în veac şi în veacul veacului! Pieriţi neamuri din pământul Lui. 37. Dorinţa săracilor a auzit-o Domnul; la râvna inimii lor a luat aminte urechea Ta. 38. Judecă pe sărac şi pe smerit, ca să nu se mai mândrească omul pe pământ.