1. Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, părinţii noştri ne-au spus nouă
2. Lucrul pe care l-ai făcut în zilele lor, în zilele cele de demult.
3. Mâna Ta popoare a nimicit, iar pe părinţi i-ai sădit; bătut-ai popoare, iar pe ei i-ai înmulţit.
4. Că nu cu sabia lor au moştenit pământul şi braţul lor nu i-a izbăvit pe ei,
5. Ci dreapta Ta şi braţul Tău şi luminarea feţei Tale, că bine ai voit întru ei.
6. Tu eşti Însuţi Împăratul meu şi Dumnezeul meu, Cel ce porunceşti mântuirea lui Iacob;
7. Cu Tine pe vrăjmaşii noştri îi vom lovi şi cu numele Tău vom nimici pe cei ce se scoală asupra noastră.
8. Pentru că nu în arcul meu voi nădăjdui şi sabia mea nu mă va mântui.
9. Că ne-ai izbăvit pe noi de cei ce ne necăjesc pe noi şi pe cei ce ne urăsc pe noi i-ai ruşinat.
10. Cu Dumnezeu ne vom lăuda toată ziua şi numele Tău îl vom lăuda în veac.
11. Iar acum ne-ai lepădat şi ne-ai ruşinat pe noi şi nu vei ieşi cu oştirile noastre;
12. Întorsu-ne-ai pe noi înapoi de la duşmanii noştri şi cei ce ne urăsc pe noi ne-au jefuit.
13. Datu-ne-ai pe noi ca oi de mâncare şi întru neamuri ne-ai risipit;
14. Vândut-ai pe poporul Tău fără de preţ şi nu l-ai preţuit când l-ai vândut.
15. Pusu-ne-ai pe noi ocară vecinilor noştri, batjocură şi râs celor dimprejurul nostru;
16. Pusu-ne-ai pe noi pildă către neamuri, clătinare de cap între popoare.
17. Toată ziua înfruntarea mea înaintea mea este şi ruşinea obrazului meu m-a acoperit,
18. De către glasul celui ce ocărăşte şi cleveteşte, de către faţa vrăjmaşului şi prigonitorului.
19. Acestea toate au venit peste noi şi nu Te-am uitat şi n-am călcat legământul Tău
20. Şi nu s-a dat înapoi inima noastră; iar paşii noştri nu s-au abătut de la calea Ta,
21. Că ne-ai smerit pe noi în loc de durere şi ne-a acoperit pe noi umbra morţii.
22. De am fi uitat numele Dumnezeului nostru şi am fi întins mâinile noastre spre dumnezeu străin,
23. Oare, Dumnezeu n-ar fi cercetat acestea? Că El ştie ascunzişurile inimii.
24. Că pentru Tine suntem ucişi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere.
25. Deşteaptă-Te, pentru ce dormi, Doamne? Scoală-Te şi nu ne lepăda până în sfârşit.
26. Pentru ce întorci faţa Ta? Uiţi de sărăcia noastră şi de necazul nostru?
27. Că s-a plecat în ţărână sufletul nostru, lipitu-s-a de pământ pântecele nostru.
28. Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă şi ne izbăveşte pe noi, pentru numele Tău.
1. Contextul și structura psalmului 43
Autor: Este atribuit fiilor lui Core (o familie de cântăreți levitici). Nu este un psalm personal, ci o rugăciune colectivă a poporului.
Context: Este o plângere națională; comunitatea lui Israel se simte părăsită de Dumnezeu, deși a rămas credincioasă. Psalmul exprimă tensiunea dintre experiența istorică a poporului (înfrângeri, suferințe) și convingerea că Dumnezeu este drept și credincios.
Structura Psalmului 43:
Amintirea faptelor de izbăvire din trecut (v. 1–8).
Plângerea pentru suferințele prezente (v. 9–16).
Protestul poporului: „Nu ne-am abătut de la Tine” (v. 17–22).
Rugăciune de izbăvire (v. 23–26).
2. Conținutul psalmului 43
Versetele 1–8: Psalmistul evocă istoria eliberărilor din trecut: Dumnezeu a alungat neamurile păgâne și i-a așezat pe israeliți în țară. Poporul recunoaște că nu prin sabia lor au biruit, ci prin puterea lui Dumnezeu.
Versetele 9–16: În contrast, situația prezentă este de înfrângere, rușine și ocară. Dușmanii îi batjocoresc, iar poporul se simte părăsit.
Versetele 17–22: Poporul susține că nu s-a lepădat de Dumnezeu: „Inima noastră nu s-a abătut înapoi…”. Totuși, suferă „din pricina Ta suntem dați morții toată ziua”, verset citat de Apostolul Pavel în Romani 8,36.
Versetele 23–26: Rugăciune puternică: „Scoală-Te, Doamne! Pentru ce dormi?” și cererea de izbăvire după mila Lui, nu după meritele poporului.
3. Interpretarea și semnificația psalmului 43
Istorică: Reflectă o perioadă de criză militară și spirituală pentru Israel. Poporul caută înțelegere: de ce Dumnezeu îngăduie suferința, deși ei nu s-au depărtat de credință.
Moral-duhovnicească: Psalmul arată că uneori dreptatea și credința nu scutesc de necazuri. Dumnezeu îngăduie încercări ca test al fidelității.
Profetică: Versetul 22 („Din pricina Ta suntem dați morții toată ziua…”) este citat de Sfântul Pavel pentru a arăta că suferința credincioșilor pentru Dumnezeu nu este semn al părăsirii, ci al comuniunii cu Hristos. Prin urmare, psalmul are o semnificație mesianică: poporul lui Dumnezeu este chemat să rabde, dar biruința finală vine de la Domnul.
4. Când se citește Psalmul 43
În cult: Face parte din Catisma a VI-a (Psalmii 36–41 și 42–43, în numerotarea ortodoxă). Este citit la rând în pravila zilnică a Psaltirii.
În rugăciunea personală:
În vreme de necaz și prigonire, pentru ca Dumnezeu să dea izbăvire.
Când cineva este ispitit de gândul că Dumnezeu l-a părăsit.
Ca rugăciune a celor drepți care suferă pe nedrept, dar își pun nădejdea în mila lui Dumnezeu.
În tâlcuirea creștină psalmul 43: Este potrivit pentru cei care se confruntă cu suferințe fără vină personală, ca un ecou al pătimirilor Bisericii și al biruinței finale prin Hristos.

