1. Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine.
2. Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.
3. Pune Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele.
4. Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii lor.
5. Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor.
6. Prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit,
7. Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.
8. Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
9. Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.
10. Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu până ce voi trece.
Psalmul 140 – când se citește, context, conținut, interpretare și semnificație
Psalmul 140 este un psalm atribuit regelui David. Psalmul 140 este o rugăciune de cerere stăruitoare către Dumnezeu, rostită seara, pentru a fi izbăvit de rău și pentru ca rugăciunea să fie primită ca o jertfă bineplăcută. Este unul dintre cei mai cunoscuți psalmi ai Psaltirii, folosit des în cultul ortodox.
Când se citește Psalmul 140
În cultul ortodox:
Psalmul 140 face parte din Catisma a XX-a a cărții Psaltirea, care cuprinde Psalmii 140–142.
Este citit în Psaltire și la Vecernie, când se cântă „Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta…”
În rugăciunea personală: Psalmul 140 se citește:
seara, înainte de culcare;
pentru iertarea păcatelor și curățirea gândurilor;
pentru izbăvirea de răutatea vrăjmașilor;
ca rugăciune de jertfă duhovnicească și de înălțare către Dumnezeu.
În tradiția creștină: Psalmul 140 este privit ca o rugăciune a serii, potrivită pentru credincioșii care doresc ca rugăciunea lor să fie primită de Domnul asemenea tămâiei de la altar.
Contextul Psalmului 140 și structura sa
Autor: Regele David.
Context: Psalmul 140 a fost compus ca o rugăciune de seară și de cerere de ocrotire împotriva ispitelor și a oamenilor răi.
Structura:
Rugăciune pentru ca jertfa sufletului să fie primită de Domnul (versetele 1–4).
Cererea de izbăvire de uneltirile celor răi (versetele 5–8).
Încrederea în ocrotirea Domnului și pedepsirea celor nelegiuiți (versetele 9–11).
Conținutul Psalmului 140
Versetele 1–2: „Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă… Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta, ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.”
Versetele 3–4: Psalmistul cere ca Dumnezeu să-i păzească gura și inima de rău și de unirea cu păcătoșii.
Versetele 5–8: Se exprimă dorința de a primi mustrare dreaptă și de a evita uneltirile celor nelegiuiți.
Versetele 9–11: Se cere ca vrăjmașii să cadă în propriile curse, iar credinciosul să fie ocrotit.
Interpretarea și semnificația Psalmului 140
Istoric: Psalmul 140 era folosit de poporul lui Israel ca rugăciune de seară, legată de aducerea jertfei de tămâie în templu.
Duhovnicesc: Psalmul 140 arată importanța rugăciunii curate, care se ridică la Dumnezeu ca o jertfă bineplăcută.
Profetic: Psalmul 140 prefigurează jertfa lui Hristos și rugăciunea Bisericii, care se înalță neîncetat către Dumnezeu.
Moral: Psalmul ne cheamă să ne rugăm cu inimă curată, să cerem ocrotire de la Domnul și să trăim în curăție și ascultare.
Concluzie
Psalmul 140 din Psaltirea este o rugăciune de seară și de ocrotire, care arată cum sufletul credinciosului se ridică spre Dumnezeu ca o jertfă de tămâie. Citit cu credință, Psalmul 140 aduce liniște sufletească, iertare și ocrotirea Domnului.